Prin paginile romanului "Idiotul", Dostoievski are din nou ocazia de a ne prezenta imaginea Rusiei din vremea sa și de a satiriza oameni, lucruri și situații în felul său ingenios. Acest roman, care îl are ca erou central pe prințul Mișkin, disperat de naiv și iertător, dar nicidecum "idiot", a fost scris în întregime departe de Rusia, într-o perioadă în care marele scriitor rătăcea disperat prin Europa de Vest, încercând să facă față finanțelor sale mizerabile, epilepsiei care îl chinuia de ani de zile, respingerii sale ca scriitor de către criticii vremii și ostilității regimului țarist. Eroul său este condus spre distrugere, nu pentru că îi lipsește inteligența, ci pentru că este atât de vulnerabil emoțional încât este zdrobit sub greutatea unei realități insuportabile. Folosindu-și imaginația, Dostoievski își plasează personajele în condiții extreme, concentrându-se pe figura idealizată a lui Mișkin, pe frumusețea fatală Nastasya Filippovna și pe pasionatul Parfyon Rogozhin, dezvăluindu-ne adâncurile sufletelor lor și confirmând încă o dată atemporalitatea operei sale.