Am citit primele 100 de pagini. Nu vreau să se termine. Nu știu cum va fi până la sfârșit, dar sunt entuziasmat. Ce pot spune mai întâi? Despre stilul de scriere relaxat/zi cu zi plin de umor care te face să râzi până la lacrimi? Despre faptul că, chiar dacă subiectul este ciudat pentru că vorbește despre un înger păzitor care protejează personajul principal (Virtue), nu devine plictisitor, ci dimpotrivă, transmite mesaje importante și ușurează cititorul prin râsul abundent. Nu mă pot opri să râd singur în timp ce îl citesc. Un mare bravo autorului. În concluzie, în opinia mea personală, fie vei iubi această carte încă de la primele pagini, fie nu îți va plăcea deloc și o vei urî. Cu toate acestea, este bine să ai pe cineva care să ți-o prezinte pentru a avea o idee inițială și să nu fii luat prin surprindere din cauza subiectului său unic. Dar eu o iubesc și nu vreau să se termine. Este terapeutică și sunt recunoscător că mi-a căzut în mâini. Mă voi întoarce imediat ce o termin. P.S.: Dacă ești una dintre acele persoane care au fost mereu puțin timide, rezervate și au avut mereu grijă de părerea celorlalți și nu și-au ridicat niciodată vocea, sau dacă așa ai fost în trecut, atunci pur și simplu CITESTE-O IERI!!! Cred că va rezona mai mult cu cititorii care au "sensibilități" similare. În caz contrar, s-ar putea să o găsești plictisitoare și fără sens...
ACTUALIZARE: Am citit-o în întregime. La final, la fel de amuzantă cum începe, treptat reușește să abordeze concepte serioase semnificative, mereu cu umor, cum ar fi rasismul, dragostea, căsătoriile problematice, reprimarea dorințelor, aventurile extraconjugale și altele. Are și câteva puncte mai întunecate și provocatoare pe care le abordează (de exemplu, un incident de abuz din copilărie), dar mereu cu un stil de scriere tandru în cadrul temei principale și multe atingeri de umor. Recomand să o citești.