Lucrarea teatrală este un corp astral haotic, meteoric în spațiu. Nu își propune să fie utilă sau utilitară, nici de actualitate, nu este o denunțare, nu sugerează soluții la problemele sociale, nu răspunde întrebărilor educaționale, nu este obligată să apere (presupusa) realitate vizibilă; se mișcă cu o mișcare generată de propria sa masă, nu copiază natura, nu fotografiază (presupusa) viață de zi cu zi. Și atunci când se întâmplă să ajungă la nivelul unei opere de artă, este competentă și capabilă să provoace Marele Conflict și, ca un supranormal, să conducă la Extaz (Longinos: pentru că nu îi convinge pe ascultători, ci îi conduce spre extaz), justifică și cântă existența omului și, fără intenție, devine un comentator și judecător al timpului său.