În anul 1177 î.Hr., grupuri de jefuitori, cunoscuți sub numele de "Popoarele Mării", au invadat Egiptul. Armata și marina faraonului au reușit să-i învingă, dar această victorie a slăbit atât de mult Egiptul încât curând a intrat în declin, la fel ca majoritatea civilizațiilor vecine. După secole de măreție, popoarele civilizate ale Epocii Bronzului au trăit o sfârșit brusc și catastrofal. Mai multe regate au căzut ca niște domino-uri în doar câteva decenii. Minoicii și micenienii au dispărut. Troienii, hitiții și babilonienii s-au pierdut. Economia prosperă și civilizațiile magnifice care erau la apogeu în ultimul mileniu al doilea î.Hr. și se întindeau de la Grecia până în Egipt și Mesopotamia au dispărut brusc, împreună cu sistemele lor de scriere, tehnologia și arhitectura monumentală. Cu toate acestea, Popoarele Mării singure nu ar fi putut provoca o prăbușire atât de extinsă. Ce s-a întâmplat într-adevăr?

Autorul zugrăvește un peisaj detaliat al imperiilor și popoarelor globalizate ale Epocii Bronzului Târziu și arată că, tocmai datorită interdependenței lor, prăbușirea lor dramatică a fost accelerată, aruncându-i într-o epocă întunecată care a durat secole. 1177 î.Hr. - când civilizațiile s-au prăbușit aruncă o nouă lumină asupra relațiilor complexe care au favorizat ascensiunea și în cele din urmă au condus la distrugerea civilizațiilor avansate ale Epocii Bronzului Târziu - punând bazele apariției erei clasice în Grecia.