Acea parte a comunicării scrise care se referă la angajare, în special citirea, a fost recent subiectul studiului din multe perspective: retorică, sociologie, istorie, psihanaliză și desigur psiholingvistică. Cu toate acestea, savanții Greciei antice au subliniat practica scrierii, analizând relația sa cu evoluția civilizației antice. Prezenta studie își propune să umple golul bibliografic, aruncând lumină asupra percepțiilor și practicilor legate de citirea primei scrieri alfabetică, o citire destinată să fie realizată cu voce tare, precum și consecințele acestora. Autorul caută termenii prin care grecii antici percepeau relația scriitor-cititor, asociind-o cu relații pedofile sau genealogice, în scopul formulării unei relații caracterizate de participarea egală a celor doi subiecți.