Sensul unei vieți este definit de ceea ce întâlnește pe parcursul ei. Suntem oamenii pe care îi întâlnim, locurile pe care le străbatem, ideile pe care le negociem. Rememorarea trecutului, memoria și uitarea, trăitele și construitele "odată" și "în altă parte" sunt întotdeauna compuse într-o poveste narativă căutată prin ceea ce rămâne. O poveste care se mișcă liber între interior și exterior, între un sine interior și în mare parte necunoscut și indivizii și lucrurile care au contribuit la dezvoltarea sa.
Această carte povestește unele dintre aventurile unei astfel de povești. Se referă la locuri, oameni și cărți, dar în cele din urmă are de-a face cu reconstrucția propriului meu trecut. Ca fragmente ale unei mozaicuri incomplete, textele au ceva în comun - ele constituie urme tangibile ale unei autobiografii care rămâne deschisă - și în acest sens cad în capcana oricărei scrieri autobiografice, care este întotdeauna prinsă în plasele unei subiectivități care dictează propriile sale adevăruri construite, propriile legi evazive.

K.T.

[Textele volumului sunt împărțite în grupurile: A' "Locuri", B' "Amintiri ale oamenilor", C' "Urme"]