Această lucrare este o încercare de a umple un gol în literatura greacă referitoare la tendințele contemporane în teoria sistemelor. Pe măsură ce ritmul schimbării sociale crește, devine din ce în ce mai dificil să clasificăm fenomenele sociale, ceea ce determină mulți cercetători să recurgă la descrieri ușoare precum "haos" sau "criză". Cu toate acestea, teoria sistemelor moderne, dezvoltată în a doua jumătate a secolului al XX-lea de sociologul german Niklas Luhmann (1927-1998), poate oferi instrumente teoretice pentru analizarea și clasificarea fenomenelor contemporane din secolul al XXI-lea, dar numai printr-o schimbare radicală în modelul teoretic (paradigmă). Astfel, în ultimii ani, a existat un interes internațional sporit pentru teoria modernă a sistemelor, manifestat prin proliferarea publicațiilor relevante, în timp ce lucrarea extinsă a lui Niklas Luhmann este acum tradusă sistematic în limba engleză. Teoria sistemelor, ca o "meta-teorie" și o metateorie, poate oferi explicații - precum și soluții - la probleme care inițial sunt considerate nerezolvabile, cum ar fi problema guvernării societăților moderne complexe, organizațiilor multinaționale, partidelor politice și relațiilor interpersonale.
Această carte a fost scrisă într-un efort de a fi înțeleasă atât de experți, cât și de studenții de prim an, precum și de oricine altcineva interesat de abordări noi la probleme vechi și noi.