Cu lansarea "Recuperării timpului", a șaptea și ultima secțiune a ciclului fictiv al lui Marcel Proust, un proiect de traducere care a început în 1969 și a fost întrerupt în mijlocul celui de-al cincilea volum, "Prizoniera", odată cu moartea neașteptată a lui Pavlos Zannas în 1989, este finalizat. Panagiotis Poulos a preluat apoi și a tradus a doua jumătate a "Prizonierei", "Albertine dispărută", o traducere care a fost onorată cu Premiul de Traducere Literară al Statului (2015), și în cele din urmă, "Recuperarea timpului".

În același timp, Panagiotis Poulos a revizuit primele volume pe baza celor mai recente ediții ale lucrării lui Proust și a descoperirilor cercetărilor recente și a oferit o lucrare cuprinzătoare cu numeroase note, factuale, interpretative și interne, care însoțesc cititorul în călătoria lor prin această lucrare complexă și multifacetată, care a marcat ceea ce numim modernitate.

Astfel, prima ediție greacă a "Căutării timpului pierdut", o operă de artă care a câștigat deja o poziție prominentă în literatura mondială prin traducerile sale în peste patruzeci de limbi, este acum o realitate.

Referințele dense din "Recuperarea timpului" la diferite aspecte și dimensiuni ale lucrării lui Proust, combinate cu perturbările cauzate de Primul Război Mondial, remodelează peisajul romanului și invită cititorul să reviziteze secțiunile anterioare. În plus, autorul își exprimă poziția față de artă, precum și limitele acestui proiect literar unic, inclusiv limitele rezistenței și duratei propriei vieți.

Punctele forte și slăbiciunile adevărului artistic sunt echilibrate printr-o privire "laterală", care nu numai că permite cititorului să abordeze ceea ce a fost până acum împărțit dintr-o nouă perspectivă, dar îi îndeamnă și să se îndrepte spre viitor, evaluările critice și toate tipurile de apropieri ale proiectului lui Proust în ultimul secol - și îi invită chiar să devină, la rândul lor, creatori ai propriei lucrări și alegeri în viață, în funcție de propriile lor capacități.

Aici apare o reflecție originală și deosebit de actuală asupra semnificației uceniciei Artei în construcția vieții individuale și colective, în contextul unei tranziții tot mai generalizate a umanității de la structurile tradiționale de existență la starea de modernitate.

Notele, epilogul și rezumatul care însoțesc traducerea au ca scop să ajute cititorul să conștientizeze atât coerența care guvernează acest efort literar, cât și varietatea intereselor sale.