Manualul "Roma și Lumea Sa" umple un gol în studiile clasice școlare, care, de ani buni, au insistat asupra dominației absolute grecești, respingând cu o aroganță necugetată contribuția romanilor la formarea și tradiția educației clasice, recunoscută ca piatra de temelie a umanisticii și umanismului în așa-numita lume occidentală - și dincolo de aceasta.

Știința studiilor clasice coincide, în ceea ce privește subiectul său dual și obiectivul său dublu, cu antichitatea greco-romană. Dacă elementul grec a precedat cronologic și a funcționat calitativ ca model, medierea romană a asigurat consolidarea și diseminarea sa practică, deși cu un anumit grad de afișare imperială și grandiozitate. Din această perspectivă, lumea romană constituie o reflecție creativă a lumii grecești, o oglindă care refractă razele pe care le primește. Această întâlnire a celor două lumi (care nu exclude diferențele militare, politice, religioase, morale și estetice) a evoluat într-o reciprocitate culturală mai largă.

Materialul istoric autoritar este prezentat sub formă de narațiune strânsă sau liberă, după caz. Este îmbogățit cu doze calculate de ficțiune. Este adesea dramatizat în dialoguri competitive. Didactica școlară este ușurată cu anecdote umoristice. Seriozitatea pedantă este neutralizată cu umor catalitic. Simbolurile dominației mondiale romane fac referire la ambițiile transatlantice contemporane. Pe scurt: în acest manual, filologia strictă este reconciliată cu literatura plăcută. În cele din urmă, Roma îndepărtată este proiectată în prezent ca o sinteză exemplară de similitudine și diferență: rădăcini grecești, propriul trunchi, frunziș mixt.

D. N. Maronitis.