Restructurarea economică și socială care a avut loc în ultimele trei decenii a afectat în mod semnificativ nu numai natura muncii, ci și rolul său în procesul de producție și în societate în ansamblu. Utilizarea noilor tehnologii și tranziția societăților europene către o societate bazată pe cunoaștere au creat date noi și au cauzat o extindere a inegalităților economice și sociale între noile grupuri sociale. Grupurile cu risc ridicat nu sunt aceleași ca în trecut. Cunoștințele și abilitățile sunt factori definitori importanți, în era de astăzi, pentru săraci, șomeri și excluși social. Munca, în acest stadiu, nu pare să exploateze aceste avansuri tehnologice în avantajul său așa cum s-ar fi așteptat. În același timp, sub presiunea globalizării și a constrângerilor economice și demografice, există o proliferare a noilor forme de muncă și o discrepanță între nevoile sociale și furnizarea serviciilor sistemului de protecție socială. Deci, care este viitorul muncii? Revenind la trecut, la era capitalismului sălbatic, sau înaintând? Răspunsul este și va fi pur politic.