Această carte este o continuare a celei intitulate "1915: Schisma Națională" și acoperă perioada interbelică, până în 1940.

În ciuda Catastrofei din Asia Mică, Schisma nu a fost depășită. A continuat în principal ca o criză a integrării naționale, acum în interiorul granițelor statului, cu trei fronturi de conflict: între refugiați și localnici, între ortodocșii greci și minoritățile naționale sau religioase, între Noile Teritorii și Grecia Veche. A continuat și ca o fel de schismă religioasă între urmașii lui Venizelos și cei ai regelui decedat Constantin. A continuat să aibă dimensiuni de clasă, dar cu rearanjări semnificative. În cele din urmă, Schisma Națională ca război civil a fost reînviată de execuția celor Șase și a reapărut odată cu Mișcarea din 1935.

Cartea respinge imaginea de stagnare care este cultivată în prezent. Neoelenii și statul lor nu au fost "tot timpul așa", cum se spune adesea. Au existat momente, chiar și în afara războaielor, când s-au dovedit capabili de mari realizări, valorificând pe deplin împrumuturile și asistența străină. Cartea respinge și impresia de natură "ciclică" care este cultivată în prezent. Este oportun să evidențiem impasurile care apar în declinul conducerii carismatice, după "miracolele" realizate în vârf.