În 1845, un tânăr absolvent de la Harvard părăsește orașul și decide să trăiască pe malurile iazului Walden, lângă Concord, Massachusetts. Acest om nu era altul decât viitorul scriitor și filosof american de seamă Henry David Thoreau, considerat de mulți un pionier al mișcărilor ecologice moderne. El își construiește singur o mică cabană, plantează un câmp de fasole și se hrănește în principal cu fructe și legume. Citește, scrie, contemplă, ține un jurnal și descoperă puterea conexiunii cu natura. În următorii doi ani, încearcă să combine „robustețea sălbăticiei cu spiritualitatea omului civilizat,” adoptând un stil de viață care contrastează cu spiritul industrializării din acea vreme.

În „Walden sau Viața în pădure,” o carte care deține un loc de testament global pentru autor, Thoreau descrie efortul său radical, dar utopic, de a reveni la natură într-un mod decisiv și simultan dezarmant. Nu este o coincidență că, după aproape un secol și jumătate, lucrarea continuă să emoționeze și să mențină un discurs relevant, deoarece subliniază aproape profetic consecințele negative ale detașării omului de mediu.