În primele două texte ale cărții, se face referire la trauma profundă pe care a cauzat-o în sufletul și conștiința europeană: Primul Război Mondial (care nu este numit întâmplător "distrugerea radicală" a secolului trecut), noul conflict global care a urmat două decenii mai târziu și grozăvia Holocaustului nazist. Se acordă o atenție deosebită modurilor de percepere și gestionare a acestei traume, cu principalele axe fiind natura dificilă și uneori complexă a proceselor relevante, diferențele semnificative în funcție de țară și perioadă istorică și relația dintre istoria academică și discursul public în abordarea trecutului dureros. În următoarele două texte, accentul se mută către situația actuală a Uniunii Europene. Se încearcă analizarea crizei cu care se confruntă astăzi proiectul european și examinarea elementelor istorice și contemporane legate de crearea, consolidarea și extinderea instituțiilor europene, precum și condițiile care au contribuit la apariția, structurarea și răspândirea crizei actuale. Printre altele, se discută despre dominația dimensiunii economice și o tendință teoretică specifică în dezvoltarea Uniunii, inconsistentele viziunii federale, politica educațională la nivel comunitar, precum și provocările actuale generate de impactul (individual sau colectiv) al crizei economice, problema refugiaților și rezultatul referendumului britanic.

Prin paginile cărții, relația inseparabilă dintre acquis-ul european și dimensiunea sa istorică devine evidentă, atât în ceea ce privește evoluțiile care au contribuit decisiv -cu un preț greu de sânge- la geneza proiectului european, cât și în ceea ce privește înțelegerea factorilor care, cu referiri atât de frecvente explicite sau implicite la trecut, amenință să-l erodeze din interior astăzi.

Într-un mediu de provocări multiple și complexe, foarte diferite și extrem de multifactoriale -în toate dimensiunile sale- față de atmosfera predominantă a decadelor de după război, conștientizarea istorică de sine devine singura cale sigură de a depăși rănile care încă rămân deschise, de a combate stereotipurile și, în cele din urmă, de a realiza o abordare substanțială între state și popoare. Prin această abordare, este posibil să se revină, poate, pe calea trasată de marii vizionari ai ideii europene într-un moment în care ruinele și doliul din cele două războaie mondiale erau încă palpabile în fiecare colț al continentului european.