Toate popoarele au avut învățături etice, dar nu le-au studiat cu spiritul de obligație mecanică pe care îl are și îl impune etica epocii noastre. Aceste învățături aveau un caracter radical religios și scopuri ontologice, adică doreau să completeze spiritual ființa umană și să rezolve toate problemele sale, inclusiv ceea ce numim astăzi metafizică. "Dhammapada" este un astfel de text budist remarcabil, studiul căruia era o cale de atingere a unor scopuri înalte. În el, budismul și valorile sale spirituale sunt prezentate cu o frumusețe și puritate unică, rezultând în acest text și o mare operă literară.