Aproximativ o treime dintre locuitorii Macedoniei grecești aveau slavomacedoneana ca limbă maternă în 1912. În 1965, rapoartele oficiale estima numărul slavofonilor în doar trei prefecturi (Florina, Kastoria și Pella) la 130-150.000. La începutul secolului al XXI-lea, "limbile locale" continuă să fie vorbite într-o mare parte a Greciei de Nord.

Înlăturarea acestei limbi slave a fost considerată - și rămâne și în prezent - "obiectivul național" major în regiune. Întregul aparat de stat, de la vârful ierarhiei administrative până la simplul polițist sau profesor, a fost mobilizat pentru a-l atinge. Contrar a ceea ce susține istoriografia dominantă, perioada dictaturii Metaxas nu a fost singurul moment de persecuție a "idiomului străin blestemat", ci culminarea unei politici care a durat decenii.

"Limba interzisă" urmărește această politică de reprimare, intimidare, batjocură și alarmă "națională" în dezvoltarea sa istorică, de la începutul secolului al XX-lea până în prezent. Un număr mare de documente nepublicate au fost folosite în scrierea sa, multe dintre acestea fiind aduse la lumină pentru prima dată.