Onassis era atât de fascinat de publicitate încât ar încălca limitele decenței pentru a o obține.
Koulouris, pe de altă parte, era alimentat de exclusivitate, care era determinată într-o oarecare măsură de dificultatea îndeletnicirii, motiv pentru care depășea ușor limitele toleranței prăzii sale.
Relația dintre antreprenor și fotografi era în general una onestă.
Dar regulile etice erau guvernate de o flexibilitate aparte.

Mărturia lui Jackie:
"Mă simt foarte deranjată pentru că acest om ne-a făcut viața un martiriu. Cu câteva zile în urmă, în timp ce făceam schi nautic, Koulouris a trecut pe lângă mine ca un vârtej și m-a aruncat în mare. Mi-e foarte frică de acest om și îl consider periculos."

Discursul procurorului:
"Koulouris dorea să facă poze cuplului Onassis și oaspeților lor, ignorând totul. S-a apropiat atât de mult de ambarcațiunea amfibie încât exista un risc pentru proprietatea străină și oameni. Din păcate, Domnilor Judecători, Koulouris este nepăsător. A fost un erou în episoadele anterioare în care a fost implicat cuplul Onassis, dorind să facă fotografii scandaloase."

Din epilog, text de Stelios Papadimitriou:
"Aristotle Onassis nu pierdea nicio clipă pentru a obține faimă artificială. Avea darul de a atrage publicitatea - același lucru se poate spune și despre fiica sa Christina, în contrast cu Alexander - chiar și în cele mai banale aspecte ale vieții sale, încălcând anumite tabuuri și trezind interes imediat din partea jurnaliștilor și publicului."