Principalul subiect al teoriei politice este examinarea critică a naturii și scopurilor statului. Teoria politică, încă din vremuri străvechi, încearcă să înțeleagă funcționarea statului și instituțiile care îl constituie, dar în același timp ridică și întrebarea cum ar putea fi îmbunătățite statul ca entitate de viață colectivă și instituțiile individuale pentru a-și servi mai bine scopurile. Această reflecție creează o dinamică critică inherentă ca element definitoriu al lucrării de teorie politică.

Această dinamică este contribuită de cartea "Teoria politică modernă" cu analiza teoriilor Contractului Social, așa cum au fost concepute de Thomas Hobbes, John Locke și Jean-Jacques Rousseau, precum și cu dezvoltarea liberalismului utilitarist, așa cum este reprezentat de Jeremy Bentham și John Stuart Mill. În cele din urmă, în cea de-a șasea ediție, a fost adăugată o a treia parte intitulată "Libertate și Modernitate" pentru a completa prezentarea generală a teoriilor libertății politice, care au apărut ca expresii intelectuale și politice ale ascensiunii modernității în societatea occidentală (vezi Montesquieu, Benjamin Constant și Alexis de Tocqueville).

Teoria statului, teoria proprietății, libertatea naturală și morală, teoria utilității, idealul democrației utilitariste, Iluminismul francez, fundamentele democrației sunt analizate în mod detaliat și clar, rezultând în cartea "Teoria politică modernă" având o mare valoare educațională.