Atunci, acum unsprezece ani, erau Ronaldinho și Zidane. Astăzi sunt Messi și Ronaldo.
Pe atunci, în prima ediție a acestei cărți, am scris: "Am combinat propriile noastre viziuni despre fotbal într-una singură. Și, pe cât de mult am vrea să spunem că punctul nostru de plecare este iubirea noastră pentru joc și speranța că tribunele vor produce în cele din urmă fanatici ai fotbalului pe teren... în realitate, paginile care urmează sunt tot ceea ce a rămas din dorința nesățioasă a doi tipi care au ajuns la patruzeci de ani, dar refuză să se împace cu visul nerealizat că atunci când cresc vor deveni jucători de fotbal."

Acum, cu încă o decadă în spatele nostru, gestionarea "dorințelor nerealizate" poate fi mai ușoară. Cu toate acestea, împăcarea cu ideea că am "pierdut definitiv mingea" și că jocul rămâne în mâinile fanaticilor fotbalului, o marfă crudă și o mașină de spălat bani pentru oameni de afaceri respectabili și activități întunecate, este imposibilă. O astfel de împăcare echivalează cu recunoașterea faptului că povestea s-a încheiat...
Evident, povestea nu s-a încheiat. Trăim doar capitolul prelungit al decăderii, în care totul pare stagnant și la fel, atât în interiorul, cât și în afara granițelor, în ceea ce privește gestionarea fotbalului ca marfă.

(din prefața autorilor)