Manhattanul este exact ca în filme și romane: familiar și în același timp diferit în case, genuri, roluri... Ai senzația că aici ceva se poate întâmpla și cu cazul tău. Înveți să vorbești direct, fără introducerile lungi și sfințirile apologetice ale Europei. Poți fi copilăros, ridicol, serios și foarte deștept. Aici totul pare permis, cu excepția prostiei, lipsei de stil sau a face ceva pe jumătate, așa cum am citit undeva... Aici supraviețuiești fără să faci din asta o problemă. Particularitățile tale nu sunt foarte diferite de cele ale altora. Ale miilor de alții. În cele din urmă, câștigi dreptul la indiferență. Și această anonimitate, atât de erotică, să joci orice rol dorești, ca în transformările mitologiei grecești... Ce dar! Să fii complet necunoscut. Sau, ca să mă fac înțeles, un necunoscut complet...