Tatăl epocii de aur a realismului prozei ruse, Nikolai Vasilievici Gogol a fost primul care a definit conturul peisajului literar al patriei sale. Scriitorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea au scris în umbra viziunii sale tematice și estetice; moderniștii secolului al XX-lea îi recunosc influența fără rezerve. Criticii l-au comparat cu Cervantes, Lawrence Sterne și chiar James Joyce, în abordarea sa magistrală a limbajului, îmbinarea comicului și a sublimului și concepția sa ingenioasă asupra esenței culturale și a unicității naționale a Rusiei.

În "Jurnalul unui nebun", protagonistul, un funcționar de rang inferior, își vede toate speranțele distruse în mod crud și se scufundă treptat într-o deluzie megalomanică, ajungând în cele din urmă într-un azil de nebuni.
În "Paltonul", tragedia sfâșietoare a unui om insignifiant, eroul este un funcționar sărac care reușește, prin sacrificii sângeroase, să-și achiziționeze un palton bun - care nu doar îl protejează de frig, ci îi conferă brusc prestigiu și acceptare. Cu toate acestea, într-o seară devine victimă a unui jaf și își pierde prețiosul palton; în încercarea sa de a-l recupera, se confruntă cu instituția birocratică înfricoșătoare și, în scurt timp, moare, lipsit de identitatea sa socială.

(din introducerea de Katerina Schina)