"Aripile fluturelui" conține elementele familiare din care sunt făcute poveștile inspectorului Montalbano: întunericul legislativ, politicienii, moștenirile unui guvern incompetent, incompetența de nedescris a superiorilor, modul în care vorbește Catarella, confundându-și constant interlocutorul; indigestia, blestemele, teatrul, momeala falsă și plăcerea nesatisfăcută a polițistului. De data aceasta, însă, compoziția este diferită. Toate acestea par să fie unite de un complot secret care începe de la modul în care un Montalbano diferit, de vârstă mijlocie, vede lucrurile și se termină în relația sa cu Livia, care seamănă cu "nisipurile mișcătoare"; și este responsabilă pentru atacul de cord pe care l-a suferit când și-a dat seama ce era realitatea, când "monștrii" seamănă cu morile de vânt, "providența" servește scopuri criminale, punctele de recepție a migranților sunt lagăre de concentrare, arestările ilegale seamănă cu o operetă înscenată, iar asociația "Buona Volontà", compusă din cetățeni miloși și compătimitori, este o organizație criminală specializată în comerțul și exploatarea noilor sclavi.