Creat de Héctor Germán Oesterheld și Francisco Solano López, El Eternauta rămâne astăzi (la jumătate de secol de la crearea sa) una dintre cele mai importante opere de science fiction, precum și unul dintre cele mai strălucite exemple ale artei a noua. Claustrofobic, plin de suspans și aventură, dar și emoțional, plin de simbolism și alegorie politică, este o lucrare solicitantă și cu multiple straturi care cu siguranță nu poate lăsa niciun cititor indiferent.
În al doilea volum, povestea și aventurile lui Juan Salvo și ale grupului său ajung la sfârșit... sau nu?

"Treptat, odată cu pierderea tovarășilor săi, Juan devine din ce în ce mai singur, iar singurătatea sa nu este cea a unui erou, ci a unui om care pierde totul în fața cataclismului care îi distruge lumea. Într-un paralelism contrastant cu arhetipurile clasice ale eroilor precum Ulise, Oesterheld și López ne prezintă un om obișnuit, un Juan, numește-l John, Jean, Jan sau Yannis, a cărui odisee nu este despre rătăciri îndepărtate, ci despre efortul său de a se întoarce acasă traversând propriul oraș fără a deveni un om-robot, a fi ucis sau a se dezintegra."
(din epilogul de Abraham Kawa)