Epicurus se întoarce în locul quintesențial al filozofiei, Atena, când încep timpurile elenistice. El ignoră în mod deliberat pe Platon și Aristotel și reia firul tradiției ionice și democriteene. El deschide propria sa școală, Grădina, unde nu predă filozofia ca un corp de cunoștințe, ci o exercită ca o modalitate terapeutică de viață în comunitatea de prieteni.

Cu un limbaj deliberat simplu și fără moralizare, Epicurus ridică și răspunde la întrebări fundamentale: cine sunt eu? cum mă confrunt cu zeii și moartea? cum pot fi fericit? sunt liber? de ce ar trebui să-mi pese de ceilalți?