Abordarea istoriei politice, economice, sociale și culturale a perioadelor revoluționare sau a celor într-un stadiu de transformare promite un domeniu interesant de cercetare. Deosebit de atrăgătoare pentru istorici este explorarea societății grecești în toate manifestările sale în deceniile de după Războiul de Independență al Greciei din 1821.

Focalizarea principală a acestei cărți este poziția unică pe care revoltele rurale o ocupă în istoria politică, economică și socială a acestei perioade, pe care autorul o caracterizează ca "preistorie" a întregului mișcare rurală grecească. Prin studiul revoltele succesive care izbucnesc în regatul nou înființat, sunt evidențiate aspecte interesante ale societății grecești. Sunt urmărite percepțiile și modul în care o societate extrem de tradițională - cum ar fi societatea greacă după Independență - își gestionează relațiile cu puterea centrală, centralizată și birocratică nou înființată a regatului în devenire. Această societate tradițională încearcă, printr-o tactică de confruntare, să reziste presiunilor moderne pentru reforma tuturor instituțiilor în cadrul creării unui stat național modern conform standardelor europene ale vremii.

Potrivit autorului, aceste revolte rurale sunt mai mult "exhalarea" unui tip vechi de revolte și mai puțin preludiul unei noi ere. Prin urmare, vechiul tip de revolte, în acest caz particular, nu au nicio legătură cu mișcările de transformare socială, cum ar fi cele care au avut loc în Europa în secolul al XIX-lea și în special în 1848. Acestea sunt mobilizări revoluționare ale populațiilor agrare, care fac parte dintr-un stadiu pur pre-industrial. Ele sunt legate de reacția comunităților rurale la integrarea lor în puterea centrală a unui stat național modern și la insistența lor de a păstra particularitățile și privilegiile locale care caracterizează o organizare politică, socială și economică premodernă.