Textele cărții atestă o reflecție constantă de peste zece ani (1957-1969) a lui Roland Barthes asupra îmbrăcămintei, considerată de el un fenomen social total. Această reflecție va culmina, de altfel, cu analiza semiotică strălucitoare din cartea sa "Sistemul modei" (1967). Plecând de la viziunea lui Saussure asupra unei științe totale a semnelor, autorul depășește istoriografia tradițională a îmbrăcămintei (cu inventare detaliate ale hainelor valoroase din trecut sau corelarea lor cu "spiritul timpului"), și aplică îndrăzneț realizările lingvisticii la studiul îmbrăcămintei. Ne îndeamnă să vedem îmbrăcămintea nu ca pe o înnoire constantă, ci ca pe un sistem guvernat de o regulă profundă. Această aventură internă a formelor îmbrăcămintei trebuie studiată înainte de a fi corelată cu orice eveniment istoric. Pentru a o explica mai bine, autorul va defini concepte precum împrumut, detaliu, modă, șic, distincție, gust.