Tracia de Est, 1908. În flăcările războiului, se naște o dragoste care urmează pașii patriei dezrădăcinate, pierdută pentru totdeauna. Rigas îi face lui Zogia o promisiune că indiferent ce se întâmplă, se va întoarce. Dar gloanțele nu își aleg ținta în funcție de dragoste... Drumurile lor se separă, soarta lor este necunoscută, iar luna își închide ochii în fața rugăminților și tormentelor lor sfâșietoare.
Singura consolare a lui Zogia este copilul pe care îl poartă în pântece. Dar timpul este un executor nemilos al fericirii. "Copilul tău a murit la naștere...", îi vor spune și i-l vor smulge din mâini. Cum va suporta a doua pierdere?

Drama dezrădăcinării și soarta ei personală încep... Atrocitățile bulgarilor vor devasta familii și femeile vor deveni pradă în mâinile lor. Soarta lui Zogia nu va fi diferită. Răscumpărarea stă în evadare, în căutarea răscumpărării și în credința ei profundă că dragostea nu moare. Pentru că în adâncul ei, ea știe că Rigas nu a uitat-o. Pentru că o mamă simte suflul copilului ei, chiar dacă i-au spus că copilul ei este pierdut.
Călătoria noastră a iubirii prin durerea pierderii. O dragoste care nu poate fi uitată, indiferent câți ani trec, destinată să renască din cenușă...