"Viața adevărată"
Titlu stupid? Poate fi viața "falsă"?
Și totuși este adevărat. Pentru că Verga nu vorbește în operele sale despre "viața materială". Viața ca ceva gestionabil (așa cum ar susține un materialist), ci despre "adevărul vieții" ca practică a experiențelor care constituie existența. El nu o reconstruiește - atenție - o observă delicat ca pe o fluture a anxietății. El smulge frunzele ei una câte una, ca și cum ar fi "mă iubește - nu mă iubește" al margaretei. El nu "construiește" viața - numără neobosit cărămizile casei sale. Și arta? în cele din urmă: arta înseamnă "observație normală" (el însuși o afirmă clar într-o scrisoare). Nu înseamnă intervenție. Arta - cu dreptate - nu poate distorsiona intenționat "ruptura strâmbă" a vieții mestecând-o. Cu toate acestea, prin dezvăluirea cauzelor, o poate explora în profunzime. Și în cele din urmă, ne-o poate servi în bucăți suculente pe farfuria mesei de duminică a familiei adunate. Asta poate face arta în contrast cu "viața adevărată".