În această carte, sunt examinate principalele etape ale Stângii, de la originile modernității până la guvernul Syriza. Realizările Stângii au arătat încă de la început că "socialismul" nu era altceva decât o altă modalitate de a scăpa de dominație și nu o etapă evolutivă superioară în comparație cu "capitalismul". Sângele vărsat pe străzile secolului al XX-lea avea legătură cu faptul dacă proprietatea economiei va aparține statului sau individului privat. Nu cu participarea societății în sistem.

Colapsul socialismului existent a arătat consensul universal al Stângii cu Dreapta: în sistemul politic și economic, în scopul politicii, în captivitatea societății în privatizare. După ce și-au rezolvat confruntarea în sfera puterii, au ajuns să concureze pentru a servi mai eficient scopul piețelor. Mutarea conservatoare a Stângii a adus-o față în față cu cererea de eliberare politică a societății civile. Odată cu trecerea în secolul al XXI-lea, Stânga va ieși din istorie.

În acest climat, Stânga Syriza, care de mult timp a ridicat steagul doctrinei "nici Marx, nici ecumenismul grec", se va fortifica în spatele semanticii reacționare a "Iluminismului", pentru a exprima în cea mai autentică modalitate cea mai degenerată versiune a oligarhiei moderne, partidocrația. Un component al "Noii Drepte", și-a asumat rolul de a "degrada" elenismul, prin "aproprierea" țării grecești.