"Mă uitam la ape; nu le am în deșertul bun.
Acolo râdea fata ta. Ce ar trebui să facă Diamantoula? Visele negre mă înțeapă."

La începutul fiecărei zile în satul meu - înainte să devină pustiu - femeile își povesteau visele, în special cele considerate de rău augur. Își împodobeau narativele cu numeroase cuvinte homerice. Cu 27 de secole în urmă, cuvântul "deelos" însemna vizibil, aparent. Mai târziu a devenit "deelo", însemnând fac evident, dezvăluie.

Din căile timpului, forma originală "deelos" a ajuns și a rămas în satul meu, iar pentru că cuvântul era rostit doar ca "delos". Tastatorul a considerat că "deloun" este o greșeală, l-a făcut "diloun", și astfel titlul cărții mi-a fost dezvăluit.
S.D.