"...Și în cele din urmă am ajuns la mănăstire, în vârful muntelui, unde "niciun picior turcesc nu a pășit", deoarece, pe lângă bărbații curajoși, era protejată și, conform tradiției, de Panagia Yiatrissa.

Cerul, Taygetos și jos, foarte jos, să te facă să te simți amețit când te uiți, marea și mai presus de toate liniștea, atât de multă liniște încât poți auzi bătăile inimii și respirația ta fără să te simți obosit.

Poate că în acest loc binecuvântat, ideea s-a născut pentru prima dată de a afla ceva mai mult despre bunicii mei, pe care nu i-am întâlnit niciodată. Și acest stimul a venit să se adauge altor stimuli anterioare, începând de la satul tatălui meu, Kampo din Avia, dar și de la Kalamata și Atena. Stimuli amari, pe care i-am păstrat cu grijă în adâncul sufletului meu timp de ani de zile, deoarece mereu au stârnit sentimente nesfârșite de tristețe și furie și un imens "De ce?" la care nu puteam răspunde.
Dar de data aceasta am decis: nu doar să caut, să mă adâncesc în trecut cât de mult pot, pentru rădăcinile familiilor tatălui și mamei mele, dar și să "confrunt" trecutul și să povestesc desfășurarea Istoriei a trei - poate chiar mai multe - secole prin ochii unei familii, a unei familii Maniote, a propriei mele familii, deschizând o Fereastră către Istorie..."