O mare tsunami a lovit Asia de Sud-Est în ziua de Crăciun din 2004, distrugând mii de vieți. Acest eveniment mi-a trezit amintiri din copilărie despre tsunami-ul grecesc de pe Amorgos, mult mai mic ca amploare, dar la fel de înspăimântător și imprimat în mintea mea. Cu toate acestea, același eveniment s-a împletit cu un alt tsunami, care a lovit patria noastră: Junta și consecințele sale. Astfel a început o carte, în care înregistrările evenimentelor, dialogurile, scrisorile, scenariul și poezia s-au contopit într-o compoziție neașteptată, cu un motiv unificat: dorința de a ajunge la o concluzie catartică care să reînvie visul.

Timp de ultimii cinci ani, o a treia tsunami a lovit țara noastră și lumea. Criza și memorandumurile. Este o concluzie care, totuși, nu promite până acum răscumpărare. Defăimarea calomnioasă a Greciei de către camatari, criza intelectuală și politică care a deschis ușa crizei economice, jefuirea averii noastre, toate alcătuiesc fața unei distrugeri radicale, pe care protagoniștii săi au cinismul să o numească salvare. Cu toate acestea, motivul acestei a doua ediții este dorința cu care se încheie cartea: Acum, aici unde suntem, în centrul uraganului, suntem condamnați să găsim salvarea.