Un bărbat și o femeie se întâlnesc timp de o decadă, mereu în aceeași cameră, mereu în aceleași zile, mereu la aceeași oră, așezați diagonal unul față de celălalt, pe două fotolii asemănătoare, și discută. Relația dintre analizator și analizat conturează simplu cadrul psihologic și temporal în care se desfășoară poveștile, dialogurile, divagațiile și fragmentele de viață, extrase din lungime și latimea lumii, din peisajul viselor, din jurnalul înregistrat al unei conștiințe fragmentate.

Un roman ușor întunecat, articulat în zece capitole, zece sesiuni psihanalitice, zece rătăciri tangențiale și neașteptate.

Autorul, prin intermediul unui mozaic de scene teatrale și cinematografice, inventează o proză polifonică care ne poartă spiralat de nicăieriul sinelui la oriunde în lume și la pretutindeni în povestire.

În cele din urmă, camera psihanalitică devine un covor zburător și se înalță deasupra unei lumi sfărâmate sau, mai puțin fantezist, această lume se încurcă în limitele unei discuții neliniștite, a unei amintiri neliniștite, a unei voci neliniștite?