Case, librării și birouri, mici porturi și cafenele. În microcosmosul sufocant al orașelor provinciale, precum și în haosul metropolei, oameni infideli sau devotați, fețe vesele sau serioase, bărbați abandonați și femei singuratice se confruntă stoic cu evenimentele neașteptate sau anticipate ale vieții, mărturisesc, își pun la îndoială și rar se enervează.

Nikolas Sevastakis îi observă atunci când certitudinile lor sunt puse sub semnul întrebării și când își apără alegerile, expunându-și neajunsurile în timp ce, totodată, îi vede cu înțelegere, poate chiar cu milă.

Zece povestiri în tonuri joase, capturând amintiri și episoade, insistând asupra detaliilor semnificative și schițând un univers cu imagini și umbre în care, în ciuda mărunțișului, sensibilitatea prosperă.