Se spune adesea, și pe bună dreptate, că fiecare generație își creează propria traducere pentru marii autori ai antichității. Cu toate acestea, este la fel de adevărat că anumite traduceri, apreciate pentru fidelitatea, calitatea și ethosul lor, devin ele însele texte clasice. Astfel de lucrări de valoare atemporală sunt, fără îndoială, traducerile "Iliadei" și "Odiseei" realizate de N. Kazantzakis și I. Kakridis, monumente semnificative ale literaturii grecești moderne care au câștigat aprecierea savanților și dragostea cititorilor încă de la prima lor publicare în 1955 și 1965, respectiv.

Cei doi traducători credeau că greaca modernă ar trebui să fie scrisă în sistemul monotonic. Cu toate acestea, dorind să facă traducerile epopeilor homerice accesibile publicului larg, au decis să le publice în sistemul politonic pe care toată lumea îl învățase și îl folosea în acei ani. Cu această reeditare în sistemul monotonic, cele două lucrări iau forma pe care traducătorii ar fi preferat-o de la început.

Noua ediție încorporează toate corecturile pe care I. Kakridis le notase în copia sa personală a "Iliadei." După text, urmează Notițele în forma pe care o aveau în prima ediție. La sfârșit, s-a considerat potrivit să se adauge un Glosar extins, unde sunt explicate cuvinte rare, poetice, idiomatice și altele pe care cititorii, în special cei tineri, probabil nu le cunosc.

Nikos Kazantzakis și Ioannis Kakridis, figuri de frunte în literatura greacă modernă și filologia clasică, respectiv, și-au lăsat fiecare amprenta personală în domeniul pe care l-au servit în secolul al XX-lea.