În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, două tendințe dominante au prevalat în încă tânărul regat grec: prima susținea că ar trebui să ne bazăm pe trecutul nostru glorios, sperând că străinii vor oferi totul țării noastre, orbiti de gloria antică, în timp ce a doua credea că ar trebui să ne stabilim pe picioarele noastre, să devenim un stat și apoi să prezentăm realizările strămoșilor noștri divine pentru a obține recunoaștere globală. Aceste opinii opuse sunt exprimate de cei doi personaje principale, frații Aristodimos și Dimitrakis, care sunt într-o continuă dispută. Cine are dreptate? Autorul oferă răspunsul într-un mod alegoric.