În anii 1950, în faimosul cartier Trouba din Pireu, dragostea se exprimă prin poveștile care se desfășoară pe străzile înguste ale orașului, unde prostituatele își vând visele în timp ce protectorii lor pândesc pentru un mâine presupus mai bun. Eugenia Frankou, o fostă prostituată cunoscută sub numele de Madam Jenny, își dezvăluie adevărata poveste la vârsta de optzeci de ani, pentru că moartea încă îi este datoare...

În detaliu:

Se spune că de fiecare dată când Dumnezeu ne vede pe noi, prostituatele, varsă o lacrimă. Varsă o lacrimă de rușine, deoarece noi nu avem niciuna de rezervă. Dar dacă Dumnezeu varsă o lacrimă, Moartea ne este datoare!

Anii 1950. Pe rănile unei Grecii care încă sângerează din cauza războiului, într-un cartier din Pireu, faimosul Trouba, printre fumul țigărilor rulate manual și băuturile ieftine, dragostea își așterne visele zdrențuite pe trupurile femeilor și speranța că viața este magică și frumoasă. În aleile înguste, femeile își vând visele în timp ce protectorii lor speră să-și prindă următoarea pradă.

Fiecare dintre aceste femei are propria ei poveste, pornind de pe diferite căi ale vieții. Printre ele, Madam Jenny, care a trecut de la a fi o simplă prostituată la a conduce cel mai faimos bordel din Trouba.

Și nu, viața nu a fost ușoară. Acum la optzeci de ani, de mulți ani, sunt Eugenia Frankou, o femeie respectabilă foarte apreciată de familia și anturajul meu. Nimeni nu a știut vreodată cine eram cu adevărat. De ce fac asta acum? Pentru că moartea încă îmi este datoare...