Totul în Dostoievski este o undă continuă. Totul în viața sa aventuroasă se întâmplă în cadrul celor mai nesigure și ambigue structuri. Prin urmare, operele sale nu sunt repere în viața sa, nici în calea evolutivă a spiritului său. Ele sunt insule cu o marcă nedeterminată într-un ocean infinit, mereu în mișcare și agitație - insule care uneori sunt acoperite de valurile înspumate și alteori apar proaspete în spumă. În 1867, la vârsta de cincizeci de ani, autorul se căsătorește pentru a doua oară. Este perioada dintre Crimă și pedeapsă și Idiotul. Curând, încărcat de copii și neputând să-și aducă ordine în viață, pleacă în străinătate - Germania, Franța, Elveția - încercând să scape de creditori. Se întoarce cu o carte nouă, Demonii, și îndrăgostit de o iubire mai intensă pentru pământul și sufletul rușilor. În această lucrare, el descrie, sau - să fim mai literali - trăiește, cu maniera sa febrilă familiară, propria sa viață neschimbată și turbulentă, trăiește ideile și percepțiile sale despre Dumnezeu și lume, despre societate și popoare, despre ordinea dominantă a lucrurilor și revoluție.