Apicultorul, pentru a menține, dezvolta și exploata sursele de miere, trebuie să fie familiarizat cu caracteristicile multor plante și cu ceea ce oferă acestea albinelor. Unele plante furnizează doar nectar, altele doar polen, unele atât nectar cât și polen împreună, iar altele melasă. Prin urmare, un apicultor care nu cunoaște flora zonei în care și-a amplasat sau intenționează să-și amplaseze stupina este de neconceput. Această carte încearcă să prezinte principalele caracteristici ale a 170 de plante apicole (sălbatice sau cultivate) prin texte și fotografii. De asemenea, oferă o listă a paletei de culori a melasei provenite de la 120 de plante apicole, măsuri de prevenire și protecție în timpul apiculturii nomade și informații de contact utile (Autorități Portuare - Birouri Silvice). În cele din urmă, există o primă încercare de a prezenta flora diferitelor regiuni din Grecia, astfel încât apicultorul să poată folosi informațiile furnizate pentru a căuta aceste zone în vederea exploatării diverselor surse de miere.