Stoicul Epictet (50-130 d.Hr.) este un descendent direct al lui Socrate, progenitorul principiilor de bază ale psihoterapiei și "furnizorul" de idei pentru creștinismul monastic. "Manualul" său învață filosofia ca o modalitate de supraviețuire și virtute ca mijloc practic de fericire. Este învățătura unui om care s-a născut sclav, dar a rămas liber, lipsit de tot, dar a rămas fericit. El nu predică revoluția. Propria sa viață este revoluționară: răstoarnă, disprețuitor, întregul nostru sistem de valori și motivații, batjocorind ceea ce ne este cel mai drag sau dureros. El este indiferent față de societate - ceea ce caută este să înalțe umanitatea.
Nu există un mister mai mare decât misterul Binelui. Și Epictet este unul dintre inițiații săi.