În zilele noastre se vorbește mult despre schimbările lingvistice în textele funcționale ale Bisericii, mai compatibile cu limba și sentimentul grec modern. Biserica a fost întotdeauna deschisă la schimbări care au ajutat la apropieri de adevărul divin. Cu toate acestea, a fost și extrem de precaută. Această reeditare a lucrării clasice a profesorului Stylianos G. Papadopoulos își propune exact evidențierea parametrilor esențiali ai acestei probleme, astfel încât orice intervenție lingvistică (care a fost și va fi o problemă în limba greacă de durată) să poată fi făcută cu sobrietate, cu respect față de tradiția bisericească de lungă durată, cu perspectiva de a ajuta credincioșii și cu certitudinea, așa cum subliniază autorul, că:
-teologia, adică exprimarea sau declararea adevărului, este precedată de experiența adevărului;
-limba are un rol declarativ și indicativ, nu are o proporție față de esența adevărului;
-forme filosofice de identitate parțială sau completă între semnificator și semnificat nu se aplică teologiei, deoarece nu există o proporție între adevăr și limbaj, deoarece cele două cantități sunt de ordine diferită, adică adevărul este necreat și limbajul este creat;
-alegerea limbii și a cuvintelor în teologie (în exprimarea-declararea adevărului) este responsabilitatea exclusivă a omului;
-cuvintele cu care Domnul, Apostolii, Părinții Bisericii și predicatorii contemporani au propovăduit nu duc la credință, la adevăr, decât dacă ascultătorul este luminat de Duhul Sfânt și le adoptă.