Examinând conflictul dintre britanici și greci în Insulele Ionice, controlate de englezi, în secolul al XIX-lea, cartea contribuie la dezbaterea istorică și antropologică în curs despre putere, hegemonie și identitate. Thomas Gallant, unul dintre cei mai importanți istorici și antropologi contemporani, susține că se poate învăța multe despre colonialism în general prin cazul Insulelor Ionice tocmai pentru că nu este unul tipic. Deoarece grecii din Insulele Ionice erau albi, creștini și descendenți ai strămoșilor antici ai Europei, procesul de formare a identității coloniale a fost mai complex și ambiguu decât în altă parte a Imperiului, unde diferențele naturale și culturale erau mai evidente. Astfel, oficialii coloniali au concluzionat că grecii din Insulele Ionice erau "irlandezi mediteraneeni" care trebuiau tratați ca sălbatici europeni. Pornind de la acest exemplu, discuția mai largă se mută de la o simplă dicotomie între dominanță și rezistență la interacțiunile complexe dintre colonizatori și colonizați, conducători și conduși, străini și localnici, marcate de contingenta istorică și acțiunea deliberată.