După patru ani de Memorandumuri, Grecia este prinsă într-o creștere economică scăzută, cu o șomaj extrem de ridicat, fără a avea instrumentele de politică economică care să-i permită să intervină decisiv. Salariile mici, liberalizarea pieței și privatizarea bunurilor publice sunt puțin probabil să ducă la dezvoltare durabilă. Țara se scufundă sub o datorie imensă și este angajată în politici de austeritate prin intermediul unei serii de acorduri cu UE și zona euro. Singurul termen care descrie adecvat situația sa este "robie a datoriei".
Perspectiva unui guvern de stânga în viitorul apropiat ridică în mod urgent problema unui program radical care să scoată țara din criză, creând dezvoltare cu schimbare socială în favoarea straturilor populare. Grecia are nevoie de măsuri drastice, cum ar fi anularea adâncă a datoriei, ridicarea austerității, intervenția imediată pentru reducerea șomajului și ameliorarea crizei umanitare, proprietatea publică a băncilor și stimularea structurii sale productive.
Cu toate acestea, nicio schimbare profundă nu este posibilă fără curățarea și transformarea statului. Și nicio schimbare profundă nu se va întâmpla fără o confruntare cu UE și zona euro. Un guvern radical de stânga nu ar trebui să se teamă de confruntare, chiar dacă aduce amenințarea ieșirii din zona euro. Viitorul țării și al societății va depinde de hotărârea guvernului și a straturilor populare.