Suntem obișnuiți să considerăm că energia poetică a lui Cavafy este produsă deoarece Cavafy a încercat să găsească modalități eluzive de a evita strigătele sociale, iubirea reprimată sau stigmatul sexualității ilicite. Această carte susține contrariul. Sexualitatea nu îl determină pe Cavafy să se ascundă. Îl face conștient și îl istoricizează. Nu îl face alegoric și tăcut. Îl face să reacționeze.
Prin urmare, această carte este despre ceea ce vorbește. Despre "camera" lui Cavafy și construcția ei. Despre impulsul cavafian și puterea sa radicală. Despre dorință, dor, plăcere și cum sunt ele conectate la sexualitate, identitate și politică! Despre cum generații de critici au preferat să vorbească despre erotism și senzualitate tocmai pentru a evita confruntarea cu puterea radicală a sexualității și identității în opera lui Cavafy. Și despre momentul etic profund cu care te confruntă - sfidând pe cei care nu pot înțelege - dorința sexuală și conexiunea sa inevitabilă cu timpul, puterea, cunoașterea și contactul.