Ce înseamnă autogestionarea? Ce lecții putem învăța din experiența proiectelor de autogestionare din trecut și prezent? În ce condiții pot astfel de proiecte contribui la transformarea socială?

Această carte este o scurtă prezentare a proiectelor de autogestionare, a limitelor și posibilităților acestora, fie în perioadele revoluționare, fie în realitatea luptelor contemporane: comitetele de fabrică din Rusia între 1917 și 1921, Spania între 1936 și 1939, Iugoslavia în anii '60 și '70, industria orologeriei LIP din Franța în 1973, Argentina, Brazilia și Mexicul de astăzi, împreună cu unele experiențe și mișcări din Canada, Elveția, Italia și Marea Britanie în ultimele decenii.

O linie politică străbate acest manual valoros de la prima până la ultima pagină: dincolo de orice critică, este clar că fără autogestionare, niciun plan de emancipare nu este sustenabil. Șefii au nevoie de muncitori, nu invers.

Cartea are și un interes "grecesc", deoarece în Grecia, în ultimii ani, începem să redescoperim lucruri care, deși existau în trecut, au fost uitate timp de decenii sau au fost devalorizate în conștiința colectivă din cauza trivializării lor de către stat, partide și lideri sindicali: cooperare, solidaritate. Concepte și valori pe care astăzi există un efort de restabilire, departe de atribuiri, ierarhii și încurcături birocratice prin proiecte de autogestionare și cooperare.

Cartea este un efort colectiv al Alternative Libertaire din Franța și al Union Communiste Libertaire din Quebec.

Conține texte de:
Daniel Guerin // Frank Mintz // Organizaciόn Socialista Libertaria // Laurent Esquerre // Guillaume Davranche // Martine Hassoun // Jose Luis Humanes Bautista // Lia de la FdCA // Michel Nestor // Mark Haldimann // Vladimir Claude Fisera // Charles Piaget