A fost odată ca niciodată o fată care, la doar șaptezeci de zile, a fost arestată și trimisă în exil în Ciclade.
A fost odată ca niciodată o fată care - în timpul Ocupației și al Războiului Civil - familia ei s-a împărțit în două, dar ea nu a încetat niciodată să-i iubească pe toți.
A fost odată ca niciodată o fată care - când s-a născut - tatăl ei era "liderul eroic al muncitorilor" și - când a crescut - a devenit "trădătorul clasei muncitoare". Deși nu trădase nimic din ceea ce credea.
A fost odată ca niciodată o fată care și-a petrecut toată adolescența în ilegalitate profundă. Închisă într-o casă, cu un nume fals, fără să meargă la școală, fără să-și facă prieteni. Pentru că știa că, dacă Autoritățile ar descoperi cine erau părinții ei, i-ar executa.
Și când s-a întors la libertate, acea fată s-a îndrăgostit nebunește, împotriva voinței și toleranței familiei ei.
Numele fetei era Niki. Și ea era mama mea. (Dar asta este de cea mai mică importanță.)
Viața lui Niki este viața tuturor copiilor care vin pe lume cu o povară grea pe umeri, nu o renunță, dar nici nu lasă să-i doboare.
Oamenii din "Niki" sunt Istoria Greciei în secolul al XX-lea.