Ce îi determină pe oligarhii timpului nostru să nu accepte natura oligarhică a politicii lor? Ignoră conceptele de bază? Le este rușine să recunoască că sunt conduși de o ideologie oligarhică profundă? Încearcă să împiedice progresul pentru a-și menține controlul real asupra statului și, în consecință, să supună scopul politicii intereselor lor proprii și ale profitorilor? Pe de altă parte, ce îi determină pe societăți să încredințeze guvernarea oligarhilor și apoi să protesteze pentru că aceștia ignoră și își aproprie scopul public al politicii? De ce, în loc să protesteze, nu cer participarea lor în deciziile politice, astfel încât să poată judeca parțial (reprezentare) sau în întregime (democrație) ce este corect și ce nu este pentru țară? Gândirea modernă, pentru a împiedica societatea de cetățeni să-și redefinească mandatul, a prins-o în dilema (presupusă) a "complexității", combinată cu argumentul că nu este acceptabil ca mulțimea ignoranților și neinstruiților să guverneze, deoarece gândirea lor atinge nivelul sentimentelor umile și al interesului personal și, evident, nu are capacitatea (intelectuală și reală) de a dobândi cunoștințele necesare, precise și profunde în problemele politice! Cu toate acestea, în această chestiune, Aristotel va obiecta: "Fiecare dintre mulți este inferior în sine față de experți, dar toți împreună sunt mult mai buni sau, cel puțin, nu mai răi decât experții." Mai mult, societatea de cetățeni va guverna în propriul său interes, puținii în propriul lor interes. Autorul crede că restrângerea cursului Greciei și al umanității către distrugere va veni doar prin depășirea regimului oligarhic și mutația reprezentativă a statului.