Criză greacă, care durează de aproape două secole, are ca principală cauză dezmembrarea colectivității sociale, care a condus la individualizarea sa clientelară și, mai mult, la incapacitatea sa de a influența corelațiile politice. Partidocrația, călăuzindu-se de stat, a transformat ordinea politică într-o dinastie a întregii societăți. Criza de astăzi poate fi caracterizată ca un simplu episod în lanțul de dezastre acumulate de potențiala partidocrație în elenism, care, de data aceasta, amenință însăși existența sa.

Ni se spune că fiecare dintre noi ar trebui să ne vedem în lumina responsabilității noastre față de societatea în ansamblu. Greșit. Societățile care se bazau pe responsabilitatea morală individuală sau pe bunele intenții ale fiecărui individ s-au pierdut pe drum sau, cel mult, au experimentat un regim de ocupație internă sau externă. Colectivul există de la momentul în care individul este înscris într-o realitate reglementară, încarnată de stat. Individualitatea însăși este modelată în cadrul statului și dă naștere eticii sale. Statele care nu sunt armonizate cu subiectul colectiv devin obiecte de apropriere de către cei puternici și/sau de către guvernanții statului. Ieșirea din criză este posibilă doar dacă societatea greacă respinge statul potențial, dacă, cu alte cuvinte, se eliberează prin recâștigarea colectivității sale civice.