Pediatrul, psihologul infantil și psihanalistul Donald Winnicott a dat acestei cărți titlul "Copilul, jocul și realitatea" deoarece experiența sa clinică i-a arătat că doar jocul face ca realitatea să fie un capitol substanțial al existenței. El susține că cei care nu pot juca nu pot folosi nici realitatea și rămân prinși în formarea simptomelor psihopatologice sau a nebuniei. Prin urmare, el concluzionează că atunci când jocul nu este posibil, munca terapeutului este orientată spre aducerea persoanei bolnave dintr-o stare în care nu poate juca într-o stare în care poate juca.

Aceasta este ultima carte scrisă de Donald Winnicott, în care sunt rezumate toate interesele multifacetate și preocupările intelectuale ale faimosului psihanalist din multe perspective.