"Singura modalitate de a avea o relație vie cu celălalt este agresivă; doar cei care încearcă să-i supună pe alții spiritual, fie indivizi sau națiuni, ajung la o pătrundere reală, o frăție spirituală. Doar atunci când încerc să-mi introduc spiritul în spiritul aproapelui meu, îl primesc în propriul meu spirit pe spiritul aproapelui meu."

Nu, nu; acest lucru nu are nicio legătură cu circulația liberă, cu "laissez faire, laissez passer"; scopul nu este să ne scuturăm în fața ideilor celorlalți, cu atât mai puțin a emoțiilor lor, ci să încercăm să-i rănim. Doar astfel, și numai astfel, ne vor răni și ne vor ține în gardă.

Condamnarea celui care încearcă să se modeleze după modelul celuilalt este că încetează să mai fie el însuși și în același timp nu reușește să fie celălalt pe care îl are ca model, și astfel nu este nimeni."

Un eseu extrem de actual (pentru Grecia de astăzi) din 1906, în care marele gânditor spaniol pare să facă o campanie împotriva a ceea ce, în opinia sa, reprezintă "Europa de Vest". Unamuno clarifică faptul că nu dorește "niciun alt mod decât cel al pasiunii", respinge corectitudinea științifică a timpului său, este metafizic, mistic, medieval. Și totuși este un realist și crucial când denunță "hibridizarea sterilă" care adulterază fără a îmbogăți identitatea națională a unei țări."