În primele decenii ale secolului al XX-lea, fotograful parizian, istoric amator și colecționar Gabriel Cromer (1873-1934) a adunat o colecție care a urmărit preistoria, inventarea și dezvoltarea fotografiei până în jurul anului 1890. Visul său era să înființeze un muzeu național al artelor fotografice în Franța. Cu toate că ambiția lui Cromer nu s-a realizat niciodată, colecția sa a fost centrală în înființarea primului muzeu dedicat fotografiei din lume: Muzeul George Eastman. Colecția Cromer de Fotografie Franceză din secolul al XIX-lea analizează originea și circulația colecției, precum și influența pe care a avut-o asupra fotografiei ca domeniu de studiu. Cele șase eseuri ale cărții, scrise de cercetători francezi și americani, explorează trecerea complexă a Colecției Cromer prin piețe, frontiere și funcții. De peste jumătate de secol, curatorii și cercetătorii din întreaga lume s-au bazat în mod extensiv pe Colecția Gabriel Cromer pentru expoziții și publicații; această carte oferă prima studiu științific concentrat asupra acestei resurse fundamentale.